0 Reviews

Daca vrei sa te angajezi undeva ai nevoie de un avocat specializat in dreptul muncii pentru a vedea daca sunt respectate dispozitiile Codului Muncii

Avocat online dreptul muncii

Noi reglementări privind asistarea părților de către avocat la negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă și în procedura concilierii

Noi reglementări privind asistarea părților de către avocat la  negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă și în procedura concilierii

Legea nr. 213 din 30 septembrie 2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii (publicată în Monitorul Oficial  nr. 893 din 30 septembrie 2020  )  aduce unele schimbări care vizează avocații.

Principalele aspecte care îi vizează pe avocați se referă la faptul că la negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual salariații vor putea fi însoțiți de un consultant extern specializat în legislația muncii sau de un membru sindical. Noțiunea de consultant extern specializat în legislația muncii se referă inclusiv la avocat, după cum reiese din cuprinsul legii și din expunerea de motive. Legea nr. 213/2020 introduce procedura concilierii, precizând că pot asista părțile la această procedură,” un avocat, un expert în legislația muncii sau, după caz, un mediator specializat în legislația muncii”.

1. La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă, salariații vor putea fi însoțiți de un consultant extern specializat în legislația muncii sau de un membru sindical.

Așa cu reiese  din cuprinsul legii nr. 213/2020, (Art. 231^1, alin. 4) și din expunerea de motive, consultantul extern poate fi avocat ori expert în legislația muncii sau mediator în cazul procedurii concilierii. Reglementarea anterioară  prevedea că oricare din părți poate fi asistată de ”terți”, fără a preciza ce calificare profesională trebuie să dețină aceștia. Practic, noua reglementare restrânge aria celor care pot participa la aceste proceduri.

Extras din legea nr. 213/2020:

”1. La articolul 17, alineatele (6) și (7) se modifică și vor avea următorul cuprins:

(6) La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă ori pe durata concilierii unui conflict individual de muncă, oricare dintre părți poate fi asistată de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este, conform propriei opțiuni, cu respectarea prevederilor alin. (7).

(7) Cu privire la informațiile furnizate, prealabil încheierii contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, inclusiv pe durata concilierii, între părți poate interveni un contract de confidențialitate.”

2. Legea nr. 213/2020 introduce procedura concilierii, în vederea promovării soluționării amiabile și cu celeritate a conflictelor individuale de muncă, înainte ca acestea să ajungă în instanță. Se precizează că numai consultanții externi, pot asista părțile la această procedură, aceștia putând fi ” un avocat, un expert în legislația muncii sau, după caz, un mediator specializat în legislația muncii”.

Extras din legea nr. 213/2020:

3. După articolul 231 se introduce un nou articol, articolul 231^1, cu următorul cuprins:

Articolul 231^1

(1) Accesul neîngrădit la justiție este garantat de lege. În cazul unui conflict individual de muncă, părțile vor acționa cu bună-credință și vor încerca soluționarea amiabilă a acestuia.

(2) În vederea promovării soluționării amiabile și cu celeritate a conflictelor individuale de muncă, prin derogare de la prevederile art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părțile pot cuprinde în contract o clauză prin care stabilesc că orice conflict individual de muncă se soluționează pe cale amiabilă, prin procedura concilierii.

(3) Prin conciliere, în sensul prezentei legi, se înțelege modalitatea de soluționare amiabilă a conflictelor individuale de muncă, cu ajutorul unui consultant extern specializat în legislația muncii, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.

(4) Consultantul extern specializat în legislația muncii prevăzut la alin. (3), denumit în continuare consultant extern, poate fi un avocat, un expert în legislația muncii sau, după caz, un mediator specializat în legislația muncii, care, prin rolul său activ, va stărui ca părțile să acționeze responsabil pentru stingerea conflictului, cu respectarea drepturilor salariaților recunoscute de lege sau stabilite prin contractele de muncă. Onorariul consultantului extern va fi suportat de către părți conform înțelegerii acestora.

(5) Părțile au dreptul să își aleagă în mod liber consultantul extern.

(6) Oricare dintre părți se poate adresa consultantului extern în vederea deschiderii procedurii de conciliere a conflictului individual de muncă. Acesta va transmite celeilalte părți invitația scrisă, prin mijloacele de comunicare prevăzute în contractul individual de muncă.

(7) Data deschiderii procedurii de conciliere nu poate depăși 5 zile lucrătoare de la data comunicării invitației prevăzute la alin. (6). Termenul de contestare a conflictelor de muncă se suspendă pe durata concilierii.

(8) În cazul în care, ca urmare a dezbaterilor, se ajunge la o soluție, consultantul extern va redacta un acord care va conține înțelegerea părților și modalitatea de stingere a conflictului. Acordul va fi semnat de către părți și de către consultantul extern și va produce efecte de la data semnării sau de la data expres prevăzută în acesta.

(9) Procedura concilierii se închide prin întocmirea unui proces-verbal semnat de către părți și de către consultantul extern, în următoarele situații:

a) prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului;
b) prin constatarea de către consultantul extern a eșuării concilierii;
c) prin neprezentarea uneia dintre părți la data stabilită în invitația prevăzută la alin. (7).

(10) În cazul în care părțile au încheiat numai o înțelegere parțială, precum și în cazurile prevăzute la alin. (9) lit. b) și c), orice parte se poate adresa instanței competente cu respectarea prevederilor art. 208 și 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vederea soluționării în totalitate a conflictului individual de muncă.


Onorariul avocatului și modul de stabilire al acestuia[modificare | modificare sursă]

Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul să perceapă un onorariu.[1] Onorariile se stabilesc liber între avocat și client. Legea română interzice fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocați. Onorariile sunt stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului. Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente:

  1. timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client;
  2. natura, noutatea și dificultatea cazului;
  3. importanța intereselor în cauză;
  4. împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare;
  5. notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului;
  6. conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului;
  7. avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
  8. situația financiară a clientului;
  9. constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.

Onorariile pot fi stabilite astfel:

  1. onorarii orare;
  2. onorarii fixe (forfetare);
  3. onorarii de succes;
  4. onorarii formate din combinarea criteriilor de mai sus;

Onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o sumă fixă de unități monetare cuvenită avocatului pentru fiecare oră de servicii profesionale pe care o prestează clientului

Onorariul fix (forfetar) constă într-o sumă fixă cuvenită avocatului pentru un serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care îl prestează sau, după caz, le prestează clientului.

Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.

Este interzis avocatului să-și fixeze onorariile în baza unui pact „de quota litis”. Pactul „de quota litis” este o convenție încheiată între avocat și clientul său, înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, convenție care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare. De asemenea, sunt interzise onorariile reprezentând dobândirea, sub orice formă, a unor „aporturi din afacere” (activitatea juridică realizată de către avocat).