Contestaţia la executare reprezintǎ acea acţiune în instanţǎ prin care o persoanǎ interesatǎ poate ataca unul sau mai multe acte de executare, efectuate cu încǎlcarea legii sau poate supune controlului judiciar refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare.

Pot face contestaţie la executarea silitǎ debitorul sau contribuabilul, creditorul, adică statul, prin organele sale fiscale, creditorii care participǎ la executare, ori care şi-au depus titlurile în vederea distribuirii sumelor realizate prin executarea silitǎ, terţul poprit, procurorul, persoanele care deţin în coproprietate sau în devălmăşie cu debitorul, lucrurile supuse executării silite, orice alt terţ vătămat prin aplicarea acestei proceduri.

Procedura fiscală stabileşte că orice persoană interesată care demonstrează că are un interes poate face contestaţie îndreptată împotriva măsurilor de executare silită, oricărei modalităţi a executării silite, proprire, decontare bancară, executare silită asupra bunurilor mobile sau imobile, a fiecărui act de executare silită efectuat de organele de executare competente, refuzul organului de executare silită de a îndeplini un act de executare în condiţiile legi, dar şi împotriva titlurilor executorii.

Conform Art. 172, alin (1), Cod Procedură Fiscală: Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. De asemenea, la alin (3) se prevede următorul aspect: Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanța de judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Titlul executoriu este emis de cǎtre organul de executare competent în a cǎrui razǎ teritorialǎ îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Contestaţia se introduce la instanţa de judecatǎ competentǎ, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Codul de Procedurǎ Fiscalǎ

Titlul de creanţǎ devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscalǎ este scadentă prin expirarea termenului de platǎ prevǎzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevǎzut de lege, iar executarea silitǎ începe prin comunicarea somaţiei.

Obiectul contestației poate fi reprezentat de contestația propriu-zisă, ca act de executare sau ca întreg, titlul executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.

Contestaţia împotriva titlurilor executorii, poate fi făcută cu privire la titlurile executorii emise de organele de executare, şi anume: procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, aprobat de conducătorul organului de executare, procesul-verbal de stabilire a cuantumului majorărilor de întârziere, dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate prin titlul executoriu, aprobat de conducătorul organului de executare, titlul executoriu întocmit de organele de executare, pe baza avizului de urmărire ori a evidenţei plătitorilor, pentru obligaţiile bugetare constituite de debitor şi neachitate la scadenţă, procesul-verbal aprobat de conducătorul organului de executare privind sumele datorate de adjudecatarul care nu depune imediat preţul bunului mobil valorificat, procesul-verbal de licitaţie, în cazul în care cumpărătorului, persoană fizică, i s-a încuviinţat plata preţului bunului imobil în rate.

Sunt supuse sechestrării şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta şi/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine:

bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;
bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit;
bunurile mobile şi imobile ce se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
ansamblu de bunuri (bunurile mobile şi/sau imobile, proprietate a debitorului, care pot fi valorificate individual şi/sau în ansamblu dacă organul de executare apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase);
maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
produse finite.

Contestația la executarea silită
Pentru a se putea trece la executarea silită a creanţei fiscale, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe un titlu de creanţă fiscală, creanţa să fie exigibilă, să existe dreptul statului de a începe executarea silită.

Contestația se face în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoștință de executare sau de actul de executare pe care îl contestă, din comunicarea somației sau cu ocazia unei alte înștiințări sau odată cu efectuarea executării silite propriu-zise, de la data la care a luat la cunoștință de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare în condițiile legii sau de la data la care a luat la cunoștință de distribuirea sau eliberarea sumelor pe care le contestă. Termenul de 15 zile este un termen de decădere. Totuși, dacă un terț pretinde că are un drept real asupra bunului urmărit și a trecut termenul de 15 zile, își poate realiza dreptul pe calea unei cereri de chemare în judecată introdusă pe cale separată, conform dreptului comun. În concluzie, sancțiunea decăderii nu se aplică și terților.