CE FACI CAND SOTIA ITI CERE DIVORTUL SI TE ANUNTA CA AI VOIE SA-TI VEZI COPILUL DOAR IN WEEKEND?
Zici undeva: „Cum poate cineva sa tina suferinta atat de mult timp ascunsa si sa o spuna doar propriului copil?” Eh, imagineaza-ti ca nici asta nu ai si ca suferinta pe care o resimti trebuie sa o inmultesti cu milioane si sa ii adaugi si o eternitate doar pentru a intrezari ce este in sufletul unui tata care se trezeste ca viata i-a fost furata. Femeia, prietenul, omul de incredere nu mai este dar, logic, iti repeti minut cu minut ca ea poate fi inlocuita. Nu simti asta, dar tot repeti. Dar copilul tau!? Nu… nici una dintre voi nu ati simtit asta.
Sa afli ca pentru tot restul vietii ai ramas doar un tata de duminica.
Ca altii iti vor creste copilul, ca altii ii vor spune in fiecare seara Noapte Buna, ca altii ii vor prepara micul dejun, ca altii… vor trai alaturi de el in vreme ce tu poti doar sa te gandesti de departe, sa iti imaginezi, sa speri, sa… iti iubesti copilul fara speranta de a ii da cate ceva din sufletul tau.
Nu, nu e nimic comparabil cu faptul ca o alta ii va pregati fostului tau sot micul dejun. Faptul ca un barbat ramane si fara copil, singur… plin de indoieli referitoare la viitorul sau… la calitatea sa de tata, la sperantele ce le are… nimic nu e comparabil. Spui ca „Planurile si visele mele erau altele, croite cu trei oameni si nu cu patru”… dar cum ar fi sa fie doar „cu unul”… nu cu trei oameni!?
Sa nu poti respira… atacuri de panica, cand doar fumatul mai intretine respiratia, cand mancarea si somnul sunt o impietate, cand fiecare clipa vrei sa o lungesti pentru ca e o clipa petrecuta langa familia ta. Crezi ca „Purgatoriul e nimic pe langa asta!” Draga mea, mie nici de Iad nu mai mi-e frica.
Si in final, dupa ce totul se termina si astepti weekend-ul luminos in care poti sa vezi zambetul copilului tau, trebuie sa iti inghiti lacrimile si, de dragul lui, sa fii doua zile fericit pentru ca nu poti umbri bucuria copilariei cu gandurile si indoielile tale.
Nu, nu ma astept ca cineva sa inteleaga aceasta experienta. Doar ca trebuie spusa si repetata pentru ca in ziua de azi femeile sunt prea „smart” sa se gandeasca (si) la aceasta.